Uite demisia, nu e demisia

Se pare că am capacităţi paranormale. Să moară Mama Omida de ciudă! De vreo două zile mă îndoiam sincer că Preşedintele o să demisioneze.
Auzi, cică renunţă în 5 minute după ce va fi suspendat. Suspendarea a venit, a trecut, iar domnu’ Preşedintenu a demisionat. Poate nu ştie număra, cum ne-a demonstrat de Revelion. Acum e exact în aceeaşi oală cu domnul Tăriceanu, care s-a răzgândit în mijlocul demisiei de asemenea. Dar nu trebuie să îl condamnăm pentru asta, poate a avut o intenţie nobilă. Dacă a vrut să ne ofere o ultimă mostră a lipsei de caracter a politicienilor ţărişoarei noastre? Sunt aproape sigur că aceasta o să fie ultima mostră de înţelepciune oferită de dânsul.
Apropo de politicieni. Mă uitam la depunerea biluţelor în parlament(deşi sunt sigur că majoritatea parlamentarilor n-au biluţe) şi am observat o veselie debordantă. În astfel de momente aş dori şi eu să fiu acolo, mai ales că anterior biluţelor o doamnă parlamentar de la pRm ne-a oferit un moment de umor extraordinar, demn de C.V. Tudor.
Pe scurt a fost o atmosferă de “ţi-am tras-o”, singura care îi mai trezeşte pe aleşii noştri. Cât despre Băsescu, a blufat.