Politophobia

Recent am observat că îmi apar pete pe piele şi strănut exagerat de mult atunci când mă uit la TV sau citesc un ziar. Vreo câteva zile m-am întrebat care e motivul. Pentru că nu mă uit la TV atât de des nu am acordat prea mare importanţă acestei probleme.
Până într-o zi când, dintr-o nefericită eroare am dat pe 0TV şi l-am văzut pe… pe… peee… GIGI Beeecali(spurcat fie-i numele!). Sau o fi fost Vanghelie, Băse, Stolo, Muscă? Nu ştiu, că pentru mine toţi sunt la fel! Atunci m-am înroşit tot, am avut un acces de tuse şi m-am înnecat. Noroc că am ajuns la telecomandă (această prelungire naturală a mâinii) şi am închis la timp. Doar în acel moment am conştientizat gravitatea problemei mele. Sunt alergic la pol-itică. Am rămas vreo câteva zile închis în casă pentru că mi-a fost frică să mai ies ca să nu văd în vreun ziar mutra lui Adi de Zambaccian(ştiţi voi era perioada aia încărcată pentru actualul PSD-ist cu numele). Am ajuns să mă tem chiar de umbra tovarăşului Iliescu, sau de un semi-partid-cred că pIn îi zice, nu?! Oricum mi-am dat seama că am o boală. Politofobia.
Atunci mi-am dat seama că nu mai pot trăi cu frica în sân că din greşeală îmi pot găsi sfârşitul într-o campanie electorală sau poate vreodată voi fi obligat de un alt regim convingător să votez ori voi vedea pe la ştirile sportive(la celelalte nu mă mai uit din cauza aversiunii mele faţă de po…li… ti…că) vreo faţă de Războinic. Ca atare am hotărât să lupt împotriva deficienţei mele. Mă voi expune treptat la această otravă pentru a putea supravieţui la nevoie unei campanii electorale sau chiar mai rău, unei întregi emisiuni cu Vanghelie! Sper ca în timp să devin imun.
Până acum am ajuns să pot citi ziarele şi să nu orbesc în urma expunerii la lumina Războinicului, să pot citi un articol nestâlcit despre Vanghelie(de ce nu se scriu oare articole despre politicieni la fel cum le-ar scrie ei înşişi dacă ar fi ziarişti?), dar încă nu mă simt în stare de a intra în contact vizual direct sau prin intermediul TeVelizorului cu nici unul dintre reprezentanţii celei mai vechi meserii din lume.
Pentru a putea să mă expun influenţei acestor personalităţi fără a avea de suferit am decis să fac un pas mai mic, exprimându-mi frustrările pe net unde le vede tot românu’ impartial. O să vă ţin la curent de asemenea cu evoluţia bolii mele, cu progresele sau regresele pe care le voi face. Totul depinde de scena telenovelistică românească.
Sper că în timp mă voi vindeca, deşi o să am nevoie de mult, MULT, timp! Şi mai ales înţelegere din partea cititorilor mei.
Politophobos