Raportul Tismaneanu e aici!

Nu m-am putut abtine!
Acum intru cu adevarat in vacanta!
Politophobos

Vacanta

M-am saturat de oamenii(mult spus) de care scriu o sa imi iau o vacanta. Voi mai scrie doar dupa ce intram in UiE. Pana atunci.
Va salut,
Politophobos

Scrisorile politicienilor către Moşu

Traian Băsescu:
Dragă Moşu’

Aş vrea dacă să îmi dai lipici la alegători, ca să am şi eu un nou mandat. Ce, numa Iliescu să fie reales? Doar şi io am avut dosar la Securitate. Mai vreau să pui umăru’ la platformă ca să am pe ce mă sprijini după alegeri. Mai vreau, dacă se poate să pot vorbi franceza şi engleză la fel de bine ca Petre Roman.
Şi dacă nu-i prea mult, o aduci şi pe doamna Cocoş înapoi?
Alesul tău,
Trăienel

Călin Popescu Tăriceanu:
Moşule,
Scapă-mă şi pe mine de Băsescu ăsta că mi s-a urcat în cap încă de la inundaţii. Mai dă-mi şi un partid tare ca să pot avea majoritate parlamentară, sau cel puţin o alianţă cu PSD. Te rog să-mi dai şi mie ce le-aş dori oamenilor din cercul meu de interese.
Călinuţ

Ion Iliescu:
Dragă Moş Gerilă,
Dă-mi, încă o revoluţie şi vreo câteva mii de mineri, să le arăt eu ăstora mici care m-au omis cu neruşinare, cum se conduce o ţară. Cum m-au învăţat pe mine la Mscova! Eliberează-l pe Cosma şi fă ca din PSD să se aleagă praful. Îţi mulţumesc că ai omorât şi capra lui Năstase.
Tovarăşul,
Nea Nelu

Marian Vanghelie:
Moşu’
Bă bagabontule, trage-mi şi mie ceva almanahe să mă cultivez până intrăm în UiE, astupă-le gura la cârcotaşi ăia proşti. Mai dă-mi şi o funcţie importantă în PSD, că bagabonţeală am destulă. Şi dacă poţi mai dă şi nişte iconomate la mine că promit să fac revelion pentru pensionari încă vreo zece ani.
Primarul,
Care Este mai sus

Adrian Năstase
Moşule,
Desigur, tu eşti un om rezonabil, nu ca ăştia de la DNA care mă verifică şi la parchet. Oricum de asta mă mâncă-n termopane, da’ te-aş ruga, dacă se poate să îi iei de pe mine. Dă-i la Băsescu în sondaje de două ori mai mult decât mi-ai dat mie, şi sprijină-l pe Tăriceanu să răstoarne platforma. Fă ca Geoană să fie înjunghiat pe la spate de Vanghelie care la rândul lui va fi înjunghiat de Victor Ponta. Şi ăsta să moară.
Fireşte,
Nastase

Gigi Becali,
Moşule,
Io am de tăte. Mai vrea să-mi pui o vorbă bună la Dumnezeu, ca Io, GiGi Beecali să ajung, prin mila lui Preşedintele României. Dă-mi alegători, câte milioane am în bancă.
GiGi Beecali

Vadim Tudor

MEDICAMENTE!
Si o Elena la care sa-i inchin odele!
Ai auzit ba limbricule?

Politophobos

sua

Toată lumea crede că pe acolo umblă câinii cu covrigi în coadă. Eu cred că americanii sunt departe de a fi liberi. Da, trăiesc bine! În schimb sunt îndobitociţi. În primul rând economic. Deşi într-o ţară dezvoltată, trăiesc de pe azi pe mâine. Au fost dresaţi ca o societate de consum. Gândiţi-vă că acolo totul e mare. Mult prea mare şi nefolositor. Resurse materiale epuizabile sunt folosite pentru a satisface mofturile în continuă creştere. Plus obezitatea. Se ascunde ceva! Opulenţa ascunde întotdeauna ceva!
Mai importantă este manipularea politică. Sunt două partide. Cu diferenţe foarte, foarte mici. În cazul acesta cred că putem vorbi despre o imagine de democraţie sub care se ascunde aceeaşi conducere. Apropo, Clinton a fost unul dintre puţinii preşedinţi ce nu au făcut parte din Masonerie. Mi se pare că ceva nu e curat acolo. Prea mult caz se face în legătură cu demokraţia ca să nu provoace bănuieli. Statul SUA are acces peste tot. S-a implicat în toate războaiele din ultimele două decenii.
Mă gândesc că oamenii care au prea mult ajung să se îndobitocească, să moară în mizerie, paradoxal o mizerie în centrul civilizaţiei, să fie simple unelte de consum care nu mai cotează nici măcar la vot şi să fie urmăriţi pas cu pas de o securitate exagerată. Oare a avut dreptate Poe spunând că cel mai periculos dictator e MOB(gloata)?
Mie nu-mi miroase-a bine! Oare exagerez? O să mai studiez.
Politophobos

Marian Vanghelie-AlmanahE!

Domnul Marian Vanghelie e un realist! Unul care este elementul cel mai transparent al clasei politice actuale. Mai transparent chiar decât termopanele colegului său mazilit, Adrian Năstase.
Cum să nu apreciem capacitatea dânsului de a sintetiza întreaga clasă politică într-un singur cuvânt? Almanahe. Dincolo de muzicalitatea particulară a acestui cuvânt, el bate obrazul politicienilor în general, nefăcând abstracţie de propria persoană. Un om modest, care este capabil de a-şi recunoaşte propria greşeală într-o manieră apropiată oarecum de promisiunile electorale: “îmi era uscat gâtul!" sau "am vorbit în spaniolă”. Pentru a nu trece cu vederea nici un aspect al singurei declaraţii sincere din politica românească voi încerca o analiză sistematică:
În primul rând observăm că ultima lectură a domnului primar a fost făcută înainte de ’89. N-am spus nimic nou, asta puteaţi vedea şi din exprimarea dânsului. Totuşi, domnia sa face o referire sinceră la backgroundul tovarăşilor săi de partid cu şcoala făcută undeva în apropierea Moscovei. Nu credeam să mai aud o exprimare atât de sinceră de la faimoasa replică a recent pensionatului Părinte al PSD, Ion Iliescu: ”Îi dau cuvântul tovarăşului Năstase.” Spre deosebire de acest personaj, a cărui sinceritate putea fi pusă pe seama melancoliei, Marian Vanghelie a fost mânat doar de moralitatea sa ieştă din comun. Năstase şi economatele ştie de ce!
În al doilea rând, el a observat cu un ochi de adevărat analist politic capacitatea întregii clase politice româneşti, repet, fără a se exclude pe sine şi i-a aşezat pe toţi unde le e locul, adică în aceeaşi oală. În urma acestei analize a demonstrat şi prezenţa redusă la vot a cetăţenilor din mediul urban, care nu pot fi momiţi doar cu un mic şi-o bere. Înţelegem de ce alegătorii PSD provin din mediul rural!
În la treilea rând a adus un omagiu votaţilor săi din sectorul 5, mari cititori de almanahe, care îşi demonstrează capacitatea de a distinge între bine şi rău, alegându-l cu o încăpăţânare demnă de cartea recordurilor. Implicit, a arătat că în sectorul patronat de dânsul s-a ajuns la o vanghelizare totală, egalând, la o scară mai redusă acelaşi fenomen ce are loc la nivel de ţară: beeecalizarea!
Nu în ultimul rând, a impulsionat Marii cititori ai patriei să rămână la ceea ce citesc: replicile din telenovele. De asemenea a arătat noii generaţii că nu contează ce faci ci în ce partid te bagi. Cine face ca Vanghelie ca Vanghelie va ajunge! Un adevărat model, care este!
Pentru meritele lui incontestabile de a dezvălui într-o expresie de o plasticitate absolută sistemul ticăloşit, sistem care nu a putut fi eradicat de Iliescu pentru că se afla în propria ogradă, de a descrie clasa politică românească şi pe cetăţenii de frunte ai acestei ţări şi de a da un exemplu demn de urmat noii generaţii, Marian Vanghelie merită să devină preşedinte! Cu un singur cuvânt, i-a depăşit pe toţi şefii de stat care au condus până acum România. În faţa unui adevărat lider…
Mă înclin cu respect!!!

Politophobos

Golănie!

Băsescu a zis ceva despre comunism. Bine a făcut. Cam târziu. Cam pentru imagine. Cam vag. Mai bine mai târziu, mai slab şi mai vag decât niciodată. Nu asta e problema. Problema e pRRRm.
MEDICAMENTE! Mă întreb, oare gândesc cât de cât oamenii ăia? Nu se prea vede. De ce să apărăm comunismul? Ce ne-a oferit? Nouă, nu la Vadim. Că lui i-a oferit relativ multe. Mă întreb dacă a vărsat lacrimi în ’89.
M-a mirat ce am văzut la televizor. Raportul Tismăneanu. Ce haos!
Vadim fluieră! Huiduieli ca la meci. Mă gândesc că dacă ştiau ce o să spună Preşedintele pRm-iştii îşi ascundeau bâte de baseball sub scaune. Să le pocească mutrele celor ce îi acuză.
Să nu uităm scena cu balconul. Intelectualii au fost bătuţi de mineri, sunt aruncaţi de la balcon de Vadim, îi vizitează Becali. Nu ştiu ce e mai rău! Poate pentru că au gura cam mare. Şi au bun simţ. Aşa le trebuie dacă îşi bagă nasu’ în parlament! Mai au mult până să se adapteze la mediul politic românesc. Mi s-a părut amuzantă ideea ca Pleşu să candideze pentru preşedenţie. Nici o şansă. Ar fi prea frumos. Din păcate nu are în el destulă “bagabonţeală”(Vanghelie).
Decât aşa, mai bine dormiţi, dragi pRm-işti! Cât despre Vadim… dau la schimb ode comuniste pentru cămaşă de forţă!
Politophobos

Se scufundă pnL. Noroc cu Platforma!

Zilele astea are loc un fenomen interesant. Se pare că se scufundă un partid. Din nou. Oricât de des ar avea loc astfel de dezastre la scară guvernamentală, merită observat un astfel de fenomen şi implicaţiile lui.
Pentru cei cu o memorie mai lungă voi da o listă cu victime: PNţCD, pSd. Se pare că şi pnL. Există unele diferenţe.
Ştiţi, desigur că la orice naufragiu şobolanii simt primii dezastrul şi înoată spre cea mai apropiată ieşire. În mod normal, aceste animăluţe ar trebui să se înece în marele ocean de anonimat numit opoziţie. Acest naufragiu nu e unul obişnuit. Galeonul pnL rămâne fără vâslaşi. Aceştia se mută pe Platformă. Schimbă barca în mijlocul oceanului, protejaţi de un Poseidon cu cheliuţă.
"Au plecat din pnL 24 de parlamentari: 8 senatori şi 16 deputaţi. Astfel pnL are la fel de mulţi reprezentanţi ca pD, în unele zile aflându-se în minoritate.” Se spunea la Antena 3. Eu o să merg puţin mai departe. Nu e nici o problemă cu faptul că alianţa D.A. o să rămână fără majoritate parlamentară. Nici gând. Adevărata miză se va arăta la alegeri.
Platformiştii sunt parlamentari independenţi. De parcă mai contează cum îi cheamă! Contează cu cine votează. It’s payback time! “Mi-ai tras tu clapa la miniştri, Căline da’ îţi mănâc io partidu’ cu fulgi(Stolo, Muscă, Flutur) cu tot!”
Am observat ceva. Tăriceanu a început să-şi îndrepte atenţia către pSd. Sau ce a mai rămas din el: Mircea Geoană. Va apărea un pLS? În cazul acesta PNL va reprezenta două litere în cadrul altor partide.
Platforma. Băsescu. Şuviţa îşi face loc. Ghici cine-i victima?
Politophobos

Comunismul

Băsescu a incendiat atmosfera ca un adevărat MC. A nu ştiu câta oară. Într-un raport, deci într-un act oficial, preşedintele a răscolit din nou rahatul. Dar ca întotdeauna, a folosit un băţ. Şi s-a retras. Lăsându-i pe fraieri să se tragă de păr, să-şi care pumni şi să sufere consecinţele. Scandal.
Băsescu spune un mesaj, scurt, pleacă. Şi apoi începe haosul. Probleme, probleme mari, spune Petre Roman. Începe dezbaterea. A fost securitatea, nici nu s-a răcit încă şi începe comunismul.
Aştept cu nerăbdare. Un consens? Nuuu! Aştept circul.
Politophobos

Pur şi simplu… Băsescu

Băsescu e peste tot! Nu poţi merge la cumpărături că îl găseşti luând o minge de plastic… Apropo, cine din familia lui s-o fi jucând cu o astfel de minge? Încurcate sunt căile preşedinţilor…
Recent l-am văzut că s-a strecurat să asculte nişte colinde, incognito, cică. Domnu’ preşedinte, cum poţi fi incognito înconjurat de ziarişti şi de camere de filmat? Alt mister.
În virtutea celor întâmplate în mandatul său cred că ar fi potrivit de Hopa Mitică. Cade un pod, ţac, ajunge şi Băsescu. Fac profesorii greva foamei(cam des în ultimul timp) uite că rezolvă tot el printr-un telefon magic. O inundaţie, ete că Preşedintele se implică, pe când premierul se oferă să le facă HOTEL imigranţilor. O altă lovitură de imagine.
Băsescu 3 Tăriceanu -1. Şi încă nu s-a terminat…
A scăpat de Elena Udrea, cu greu, dar preşedintele neprins e politician cinstit. Mai mult decât atât, când a devenit o ameninţare pentru imaginea sa nepătată a cam trimis-o la Cocoş.
Nu putem să spunem că nu e înconjurat de mistere. Avem un preşedinte misterios. Cum se explică, de exemplu dispariţia subită a tuturor posibililor contracandidaţi?
Victimele: Stolojan s-a îmbolnăvit, săracu; Năstase, a fost îngropat sub ruinele din Zambaccian; Mona Muscă a avut soarta Evei după ce a comis păcatul capital: a fost scoasă din paradis/PNL şi a ajuns pe paltformă cu Adam/Stolojan.
Mai rămâne Tăriceanu care a fost rănit mai mult în imagine decât la genunchi. Se ţine tare. Şi pentru asta îl respect. În măsura în care un politician poate fi respectat.
Să vedem ce o să se întâmple cu Becali? Sigur o să aibă şi el o problemă pentru că muşcă din aceeaşi felie de electorat ca actualul preşedinte. Sau îl apără şpriţul ocazional?
De unde are Băsescu atâtea calităţi? Dacă nu ar fi preşedinte l-am crede un mariner bleguţ. Dar e la cârma ţării. Sper să nu o ducă în derivă pentru că interesul deosebit acordat luptei pentru imagine poate sustrage guvernul de la atribuţiile sale, atribuţii care oricum nu sunt luate prea în serios.
Sunt 90% sigur că omu’ ăsta o să mai apuce un mandat, indiferent de alianţele pe care trebuie să le facă pentru a ajunge unde doreşte. Sau de dosarele pe care trebuie să le scoată de la Secu. Scopul scuză mijloacele, a spus nemuritorul Gambeta.
Aşa a apărut un contracandidat la logevivitatea politică a lui Iliescu.
După o asemenea paralelă mi-e frică să nu fiu nevoit să mai fac una peste câţiva ani între Becali şi Ceauşescu. Doamne păzeşte!
Cât despre subiectul acestui articol… e cel mai adaptabil preşedinte pe care l-am văzut până acum.
Politophobos

Pa-pa-pa-pa-rtide

Mi se pare interesant să văd cam ce reprezintă fiecare partid prin membrii săi. Într-o perioadă în care ideologia nu mai are nici un sens partidele sunt definite de acţiunile membrilor lor. Ar fi amuzant să întrebi unii politicieni care e ideologia partidelor lor. Gândiţi-vă că majoritatea nu ştiu nici versurile imnului naţional. Voi lua fiecare partid/tentativă de partid în parte şi voi scoate în evidenţă greşelile lor, pentru că lucrurile bune le auziţi în campania electorală mult rotunjite.
Politophobos

Demokraţia

O să încerc să evidenţiez unele dintre problemele democraţiei în general, ca formă de conducere politică, urmând ca aspectele mai importante să fie tratate separat. În timp sper să acopăr o mare parte dintre scăpările acestui sistem.
Toţi ştim că noţiunea de democraţie a apărut în Grecia Antică, mai exact în Atena ca formă de conducere a poporului. Erau capabili să îşi aleagă reprezentanţi doar oamenii care aveau o oarecare capacitate de înţelegere a problemelor cetăţii, oamenii cu o anumită stare socială. Acest drept nu era acordat femeilor şi sclavilor. În acea perioadă aceste categorii nu erau capabile să înţeleagă mecanismele conducerii în principal datorită faptului că nu aveau şcoală.
Puterea democraţiei venea din multitudinea părerilor exprimate. Paradoxal, aceasta era şi cel mai mare defect al democraţiei. De aceea s-au ales reprezentanţi care să uşureze luarea hotărârilor. În acea organizare restrânsă toată lumea se cunoştea şi era relativ uşor să alegi persoana cea mai potrivită pentru o anumită funcţie. În cazul milioanelor de oameni care formează o ţară nu se cunoasc aleşii decât prin imaginea care aceştia o arată. Consilieri de imagine care îi transformă în cameleoni capabili să se adapteze tipologiei de alegători cu cel mai mare număr de voturi. Apare manipularea.
O nouă problemă: aceşti reprezentanţi acaparau putere şi tindeau să devină conducători absoluţi. Astfel se înlătura birocraţia care apărea în luarea hotărârilor şi la punera lor în aplicare. Într-o societate relativ restrânsă această problemă era rezolvată prin alegerea unui reprezentant de un număr limitat de ori şi exlarea lui în colonii când acapara o putere care ameninţa securitatea democraţiei. În epoca modernă a apărut separarea puterilor în stat pentru a limita puterea deţinută de diverse grupuri dar aceasta este neutralizată treptat prin apariţia partidelor care îşi urmăresc uneori propriul interes în detrimentul unei conduceri optime a ţării.
Întotdeauna există oameni care conduc şi oameni conduşi. Ultimii vor fi determinaţi întotdeauna să aleagă orbeşte. Două voturi sunt egale. Indiferent ale cui sunt. Nu contează capacitatea de alegere ci doar numărul. Aceasta e o altă problemă a democraţiei. Oamenii sunt manipulaţi, nu contează neapărat programul unui partid, se aliază partide complet diferite doar pentru a putea conduce. Nu mai contează ce se hotărăşte, contează cine hotărăşte.
O altă problemă este absenţa, sau mai rău, modificarea intenţionată a informaţiilor ce parvin publicului despre reprezentanţii aleşi. Aceştia nu mai pot fi verificaţi nici măcar vag şi nu e sigur dacă informaţiile care ajung la opinia publică sunt adevărate. Motivele acestor lipsuri ale mass-media sunt complexe, atât de ordin politic cât şi economic.
Cred că am atins principalele puncte ale democraţiei, o democraţie care scârţâie în unele părţi datorită supraextinderii ei şi intereselor unor grupuri puse deasupra interesului general.
Am zgâriat doar suprafaţă icebergului.
Politophobos

Teoria constipaţiei

Nu am o părere prea bună despre mediul în care trăiesc. Din cauza asta scriu acest blog. Politica este doar unul dintre aspecte. Ilegalităţile, corupţia, delapidările sunt doar bubiţe ale unui sistem mult mai bolnav decât pare. Un sistem cu boli vizibile sau invizibile.
Aceste boli au repercursiuni asupra fiecărui individ, boli mult mai grave decât alergia mea la politică şi oamenii care o propovăduiesc. Pe termen lung, unele dintre aceste boli vor fi eradicate. Altele se vor ascunde sub o piele legală. Voi încerca să analizez aceste probleme legale dar imorale care afectează libertatea şi integritatea individului: sclavia economică, falsa democraţie, sărăcia, manipularea alegătorilor, etc.
Toate aceste probleme vor apărea sub forma unor articole de sine stătătoare sau părţi de articole care vor avea topicul Teoria constipaţiei.
De ce acest nume? Pentru că ar fi prea mult ca micie mele articole să studieze conspiraţii la nivel naţional sau chiar mondial. Aşa că numele acesta va fi mai apropiat oarecum de valoarea lor reală. Nu le nglijaţi conţinutul însă. Ar putea avea o logică.
Politophobos

Ce ne doare?

Am aflat recent de la Ludovic Orban ce, sau mai bine zis unde îl doare pe Tăriceanu de platformişti.
Cu capacitaea lui de cântăreţ în struna primului ministru acesta a apreciat, citez: “În timp ce pe domnul Stolojan îl doare în partea de sus, pe domnul Tăriceanu îl doare în partea de jos”. La genunchi, cică! Nu mă prea pasionează pe mine locurile pe unde îl apucă durerea pe C.P.T, asta este pasiunea subordonaţilor săi grijulii care alină locul dureros cu un sărut.
Extrapolând, am putea să credem că odată ce a apucat la ciolan,
PNL-ul, sau ce a mai rămas din el fără un Stolo şi o Muscă, face mişto de toată lumea. L-or fi bătut ei pe Băsescu la alegerea miniştrilor da’ asta nu înseamnă că trebuie să se umfle-n pene şi să le dea la boaşe altor politichieni ce vor şi ei, săracii(miliardari), o bucată dintr-un ciolan viitor. Unde e fair-play-ul? Glumesc, sigur nu îl găsiţi în politică!
Să nu îi neglijăm însă pe Stolojan & comp. Deşi a fost acuzat de impertinenţă, Tăriceanu a atins un punct important în discursul său: politicienii de pe platformă au dosare la securitate, şi nu unele care le fac onoare.
Să înţeleg că e adevărat că Băsescu, actualul păpuşar de pe scena circului politic românesc, încearcă să îşi formeze nu partid/ghiveci de guvernare? Nu ştiu câtă influenţă o mai fi având Stolo după ce s-a îmbolnăvit subit! Oricum a fost o scenă demnă de comentat: se vede că actualul preşedinte şi fostul aspirant a citit Martin Chuzzlewit, pentru că s-a comportat exact ca personajul imaginat de Dickens. O lacrimă rătăcită a căzut pe chelia unui Stolojan suferind… Singura diferenţă a fost că, în loc să se bazeze pe scleroza personajului care trebuia manipulat s-a bazat pe nişte dovezi palpabile. Cred că se vorbea despre o castă de prin Olanda... Eu sunt mic nu ştiu nimic. Ţac pac, Băsescu a ajuns preşedinte! Stolojan încă se recuperează… după boala reală şi de imagine.
Acum urmează un sequel: Alianţa mortală II: Stolo revine.
Se vede din satelit că sondajele lui Băsescu(măsluite sau nu) îl pot duce într-un alt mandat. Problema este că nu are o bază. Boc ar putea să pice ca în 2003, la emisiunea lui Andrei Gheorghe, pe scări! Oricum PD nu e suficient nici în sondaje, nici ca imagine, nici ca oameni. Atunci regizorul de la cârma ţării a mai turnat un film cu Stolojan, Mona Muscă şi cine o mai fi pe acolo. Aşa-i în marinărie, ca să nu se scufunde corabia o mai peticim până ajungem la mal mai scoatem apa cu pompele, mai aruncăm câte un dosar de la secu peste bord...
Să vedem la alegeri. Mie mi-e cam teamă ca 1+1=0, adică
pnl(ăsta mic)+PD=Pnld(mai mic ca înainte). Cel mai mare aliat al preşedintelui actual şi viitor(speră dânsul) este memoria scurtă a alegătorilor.
Sau va mai da o lovitură de tearu pe ultima sută de metri?
Băsescu e imprevizibil. Şi nu îl doare niciunde.
Politophobos

GiGi Beeecali

Trist dar adevărat. Zilele astea îl văd pe respectabilul patron de Steaua tot mai des. Spre ruşinea moderatorilor amatori de rating. Cum mai poate apărea omu ăsta la TV?
“Iooo, Giiigi Beeecali, conducătorul României sunt mânat de Duhul Sfânt să aduc credinţă în ţara asta. Dumnezeu mi-a spus să intru în politică! Giiigi Beeecali nu renunţă în faţa diavolului! Etc.”
Păcat că se repetă! O fi primit vreun sfat de la consilierii lui hipnotizatori să îi sugestioneze pe cei slabi de înger, adică pe alegătorii săi. Mai mult în fiecare emisiune la care participă dânsul văd că oamenii trimit SMS-uri de genu: ”eşti tare nea GiGi, i-ai spart pe toţi, TRĂIASCĂ STEAUA!”
E un fenomen interesant de studiat, cât o ţine. Giiigi Beeecal urmează cu sfinţenie cele 10 porunci:
1. Începe fiecare propoziţie cu “Io Giiigi Beeecali…” sau “Vine Beeecali…”, “Face Beeecali”…
2. Are un ton moştenit probabil de pe vremea transhumanţei, de parcă îşi strigă oile, nu vorbeşte cu oamenii.
3. Ignoră total moderatorul, invitaţii şi tot ce o mai fi prin studiou ca să îşi facă propagandă politică.
4. Întotdeauna când stă la birou se observă în spatele lui cam 4-5 icoane, aşezate neglijent.
5. Este nelipsit de la ştirile sportive de unde vine grosul votanţilor săi.
6. Pare sincer. Imaginea lui se bazează pe asta.
7. E un excentric. Sau vrea să fie?
8. Dacă nu aruncă cu bani într-o zi(fără nuumăăr!), nu se simte în largul său.
9. Se vrea lider mesianic.
10. Dacă câştigă un meci/alegerile e mâna lui Dumnezeu, dacă nu şi-a băgat dracu’ coada.
Apariţia acestui tip uman se bazează pe eşecul politicienilor clasici şi pe naivitatea alegătorilor medii. Capacitatea lui intelectuală e pe undeva între gorilă şi cimpanzeu. Totuşi este idolul multor tineri. Mai ales a celor cărora le-a dat câteva bătrâne să-şi cumpere ţigări şi alcool după ce au spus în prealabil ¼ din Crez. Păcat că nu mai trăieşte Caragiale! S-ar amuza copios.
El spune: Diavolul e peste tot.
Noi vedem: Becali e peste tot.

Care-i capu’ la PSD?

În ultima vreme cad cam mulţi membrii de frunte ai PSD. Cine le pune piedică? Care e creierul care vrea să transforme acest partid într-o unealtă personală? La cum merge treaba în zilele astea văd că reuşeşte. De fapt cred că cineva a luat hăţurile partidului cu o dorinţă puternică de “modernizare”.
Într-un interval relativ scurt, au fost decimaţi membrii marcanţi ai partidului: Ion Iliescu, Adrian Năstase şi în ultima vreme văd că Oprescu şi Mitrea au capitulat. La un moment dat am crezut că Năstase e creierul. Atunci când a sucombat tătuca Iliescu. Se vedea că nu o face din dorinţa de a se pensiona. A demonstrat asta prin aşa numitele gafe. Eu cred că erau frustrări. M-am gândit că scopul a fost acela de a lăsat un loc liber pentru Bombonel prin sacrificiul său. Aşa se părea, dar atunci exista speranţa că PSd va mai apuca a patra sau a cinciea guvernare (nu le mai număram de mult). Din păcate le-a intrat o şuviţă în ochi şi atunci a început haosul.
Năstase a fost făcut KO. Am crezut că este opera şuviţei. Nici nu ştiu dacă am greşit, atât de alunecoasă e politichia românească. Am văzut atunci că i-au căutat în cuib. Presupun că era prea deştept ca să îşi ţină averea acasă, doar nu degeaba există conturi în Elveţia. Termopanele şi parchetul din Zambaccian să fie şpaga luată de un Prim Ministru? Cusută cu aţă albă! De mătuşica Tamara, nu ştiu ce să mai zic. Asta a fost scoasă mai mult pentru imagine, că nu cred că a încălcat nici o lege. Sau o fi vrut să aibă ceva bani mai aproape. Cam neglijent! De aceea nu prea stă în picioare. Scandalul a căpătat o asemenea amploare pentru că Bombonel se încăpăţâna să consume dulciuri deşi avea diabet. Diabetul l-a omorât.
Oprescu şi Mitrea au căzut înlănţuiţi. Au fost executaţi de aceeaşi mână. Cu sigurnţă aveau ceva de ascuns: CFR, spitale cine ştie? Au fost nevoiţi să renunţe. Zicea Mitrea că rămâne în partid… dar tot aşa a rămas şi Iliescu. Or fi având ceva important de ascuns…
Până acum am prezentat lista PSdiştilor linşaţi, dar care e călăul? Au mai rămas puţini: Geoană, Vanghelie şi eventual Dumbo. Puşchea pe limbă, am vrut să spun Ponta, Victor Ponta. Să spunem că ăsta e prea mic ca să poată face ceva. Primarul care este curajos a fos binecuvântat cu destulă bagabonţeală ca să facă asta, dar, din fericire are o diplomaţie de satâr. În plus, nu îl prea văd să fie imaginea partidului. Mai rămâne un prostănac. Sau nu o fi tocmai un prostănac? Un geniu politic? E cam tăcut. Cam inactiv pe la TeVe. Asta înseamnă că îşi rezolvă problemele altfel. La o cafea? La un şpriţ? Fac doar presupuneri.
O fi suficient un singur măcelar pentru a tăia atâţia porci? Prea mulţi muşchi. Prea puţine informaţii. Oare se aduce în discuţie şi mitul platformei? Şi-o mai fi băgat şi puterea coada? Când zic putere mă refer la puterea brută de marinar şi la informaţii de la securitate. Din nou nu ştiu. Ceea ce sunt aproape sigur e că o să se mute polul în România.
Al treilea pol: Polus Social Democrat.
Politophobos

UiE deschide-te!

Cum o fi intrat draga noastră Romanică în UiE?
Or fi aşa de buni politicienii ăştia că au fost invitaţi în acest club doar datorită capacităţilor diplomatice pe care le deţin? Dacă e aşa înseamnă că avem nişte personalităţi ieşite din comun care ne reprezintă în exterior. Ne demonstrează asta şi campania dusă de ziarele engleze şi spaniole pentru a atrage imigranţii români.
Nu se poate ignora plentitudinea informaţiilor deţinute de acestea, referitoare la bolile românilor-HIV şi tuberculoză. Pe scurt, datorită campaniei asidue demarate de politicienii români-guvernatori şi diplomaţi care îşi iau conştincios salariile, primele şi ce or mai avea- Occidentul a aflat perioada istorică în care se află ţara noastră: Evul Mediu!
Şi dacă politicieni nu avem-sau mă rog, dispar subit când e vorba de votat legi(exceptând, desigur, pe cele legate de propriul salar), de reformă nu poate fi vorba, inflaţia- optimist aproximativă, cum este calculată- este mult mai mare decât media europeană, birocraţia te îmbătrâneşte prematur dacă nu este unsă cu şpagă(pardon, am vrut să spun atenţie!), mai vedem şi câte o casă de copii care îţi zbârleşte părul din cap, politicieni ce-şi bagă mâinile până la coate în banii publici, etc, etc, etc, pe ce intrăm în Uie?
Parţial, pentru că cel puţin vreo 5 ani de acum înainte românii vor fi văzuţi ca servitori/muncitori la negru/căpşunari plătiţi cu un salariu mizerabil şi trataţi ca nişte câini. Dar cu toate astea, vom fi acolo! De ce? Nu prea cred tâmpeniile care spun că România ar fi un spaţiu strategic important pentru SUA. De ce ar vrea aşa ceva, când de fapt influenţa lor se întide pe tot globul, indiferent de NATO sau nu. Şi ce avantaje economice se pot obţine de pe urma acestei ţări? Românu’ e leneş. Şi nu e nici consumator, din lipsă de bani. Există Dacii vechi de 30 de ani(şi nici măcar nu sunt exponate de muzeu) pe când americanii îşi schimbă maşinile odată la 1-2 ani. Am cam eliminat toate miturile integrării. Dacă ştiţi altele, vă rog să-mi spuneţi!
O să încerc să răspund totuşi la întrebare. GLOBALIZAREA. Există ceva mai puternic decât dezvoltarea economică. Se vrea creat un nou Turn Babel. Am fi naivi să spunem că asta e starea normală a lucrurilor, lucru demonstrat de vreo 5000 de ani de războaie. Globalizarea e indusă de… cineva, un grup, sincer, nu ştiu! Deocamdată să fim fericiţi că suntem în rând cu lumea şi că hazardul ne-a pus în Europa, nu în Africa.
UiE, deschide-te! Dar ce vom da în schimb?
Politophobos

pIn

Mă pasionează un partid de care am auzit ieri. pIn. Cu accent pe I. Sau pe Guşă? Restul e umplutură, da’ cum spun bătrânii de la cap se-mpute peştele.
Ce o fi şi cu ăştia? Cică dau la conferinţe de presă de îi plicitsesc pe ziarişti. Da de unde o mai apărut şi partiduţu’ ăsta nu ştiu! A plouat recent? Oare au sediul în garsoniera în care e şi 0TV? Încap, nu-i problemă!
Or fi şi ăştia circari? Da’ nu cred că fac mare după ce au fost aruncaţi/au plecat din sediul lor călduţ care i-a băgat în Circus Maximus.
Cam atât am de spus. Oricum am scris de două ori mai multe rânduri decât numărul membrilor partidului respectiv(cum s-o fi numind, că iar ma uitat?).
Politophobos

Politophobia

Recent am observat că îmi apar pete pe piele şi strănut exagerat de mult atunci când mă uit la TV sau citesc un ziar. Vreo câteva zile m-am întrebat care e motivul. Pentru că nu mă uit la TV atât de des nu am acordat prea mare importanţă acestei probleme.
Până într-o zi când, dintr-o nefericită eroare am dat pe 0TV şi l-am văzut pe… pe… peee… GIGI Beeecali(spurcat fie-i numele!). Sau o fi fost Vanghelie, Băse, Stolo, Muscă? Nu ştiu, că pentru mine toţi sunt la fel! Atunci m-am înroşit tot, am avut un acces de tuse şi m-am înnecat. Noroc că am ajuns la telecomandă (această prelungire naturală a mâinii) şi am închis la timp. Doar în acel moment am conştientizat gravitatea problemei mele. Sunt alergic la pol-itică. Am rămas vreo câteva zile închis în casă pentru că mi-a fost frică să mai ies ca să nu văd în vreun ziar mutra lui Adi de Zambaccian(ştiţi voi era perioada aia încărcată pentru actualul PSD-ist cu numele). Am ajuns să mă tem chiar de umbra tovarăşului Iliescu, sau de un semi-partid-cred că pIn îi zice, nu?! Oricum mi-am dat seama că am o boală. Politofobia.
Atunci mi-am dat seama că nu mai pot trăi cu frica în sân că din greşeală îmi pot găsi sfârşitul într-o campanie electorală sau poate vreodată voi fi obligat de un alt regim convingător să votez ori voi vedea pe la ştirile sportive(la celelalte nu mă mai uit din cauza aversiunii mele faţă de po…li… ti…că) vreo faţă de Războinic. Ca atare am hotărât să lupt împotriva deficienţei mele. Mă voi expune treptat la această otravă pentru a putea supravieţui la nevoie unei campanii electorale sau chiar mai rău, unei întregi emisiuni cu Vanghelie! Sper ca în timp să devin imun.
Până acum am ajuns să pot citi ziarele şi să nu orbesc în urma expunerii la lumina Războinicului, să pot citi un articol nestâlcit despre Vanghelie(de ce nu se scriu oare articole despre politicieni la fel cum le-ar scrie ei înşişi dacă ar fi ziarişti?), dar încă nu mă simt în stare de a intra în contact vizual direct sau prin intermediul TeVelizorului cu nici unul dintre reprezentanţii celei mai vechi meserii din lume.
Pentru a putea să mă expun influenţei acestor personalităţi fără a avea de suferit am decis să fac un pas mai mic, exprimându-mi frustrările pe net unde le vede tot românu’ impartial. O să vă ţin la curent de asemenea cu evoluţia bolii mele, cu progresele sau regresele pe care le voi face. Totul depinde de scena telenovelistică românească.
Sper că în timp mă voi vindeca, deşi o să am nevoie de mult, MULT, timp! Şi mai ales înţelegere din partea cititorilor mei.
Politophobos